SCURT ISTORIC AL SATULUI MĂURENI, COMUNA MĂURENI

În Banat, alături de populaţia băştinaşă, s-au aşezat în decursul timpului, elemente ale altor popoare. Populaţia ce a sosit în Banat a fost destul de numeroasă.
Majoritatea coloniştilor au fost originari din partea de sud şi de vest a Germaniei. Colonizările habsburgice în Banat s-au efectuat în trei mari perioade: carolină (1716 - 1740), teresiană (1745 - 1772) şi iosefină (1782 -1787).
Localitatea Măureni (Moritzfeld) a fost înfiinţată în cea de-a treia perioadă colonială, respectiv cea iosefină. în această perioadă au mai luat fiinţă şi alte localităţi şvăbeşti, cum sunt: Cărpiniş, Moraviţa, Orţişoara, etc.
Încă pe timpul Măriei Tereza, losif al II - lea face trei călătorii în Banat: în 1768,1770 şi 1773. El reglementează colonizarea şi prin Patenta din 1782 inaugurează cea de-a treia colonizare. Conform Patentei fiecare familie primeşte gratuit 34 de jugăre de pământ, animale (2 boi, 2 cai şi o vacă) şi unelte de lucru.
La ordinul împăratului, în anul 1784 au fost construite la Măureni 200 de case noi şi tot în acest an au sosit primele 30 de familii de colonişti germani. Aceştia au venit din părţile Rinului de Sus, din Pădurea Neagră, Alsacia, Lorena şi Wurttenburg.
În total s-au stabilit în Măureni 202 familii care au primit 62 de sesii întregi şi 140 de jumătăţi de sesii.
Ulterior au fost construite căile de comunicaţie şi trei fântâni pentru apă care ajungeau la 40 - 50 de m adâncime.
Prima formă de conducere s-a constituit în 1786, an care marchează data definitivă a formării comunei Măureni. Primul primar a fost Nikolaus Pranzen. În acelaşi an s-a început construirea Bisericii Catolice care a fost inaugurată în anul 1819. în anul 1928 când biserica a fost renovată şi i s-a făcut consacrarea, Episcopul Augustin Pacha, cel mai mare fiu al Măureniului, a spus că "este mândru că este copil al satului şi că studiile şi le-a desăvârşit la Universitatea din Moritzfeld."
În 1796 s-a întocmit cartea funduală şi prima hartă a teritoriului comunei în suprafaţă totală de 7669 jugăre. în 1805 comuna a primit dreptul de a ţine târguri săptămânale.
Pentru a lega comuna cu celelalte localităţi între anii 1872 - 1873 s-a construit calea ferată Voiteg-Gătaia-Măureni - Reşiţa. Din păcate, deoarece moşierul Ludwig Wirkner nu a permis ca linia ferată să treacă pe moşia lui, aceasta a fost construită la cea 1,8 km de localitate.
La 12 iulie 1875 în comună a izbucnit un incendiu devastator care a distrus cea 100 de case. Pradă acestui incendiu au căzut şi majoritatea documentelor aflate în arhiva primăriei, în 1876 comuna a primit un medic, în 1892 s-a finalizat construirea unui spital, a unei maternităţi şi a unei farmacii, în 1893 poşta a primit legătură telefonică.
În 1892 a luat fiinţă formaţia civilă de pompieri şi s-a terminat construirea unui cămin cultural.
Construcţia şcolii din Măureni a început în anul 1873 şi s-a terminat în 1875.
În 1899 s-a construit o moară de către un moşier pe nume Kern care a modernizată în 1927.
În 1925, în februarie, doi particulari au introdus lumina electrică în Măureni, pe baza unui motor, care asigura parţial electrificarea comunei, iar în 1929 s-au electrificat străzile şi toate clădirile publice.
Începând cu anul 1925, alături de germani au fost colonizate şi 23 de familii de români care au venit din zona judeţului Sibiu, mai precis din zona Turnului Roşu.
Evenimentele celui de-al doilea război mondial au lovit din greu dezvoltarea paşnică a localităţii. Mulţi fii ai comunei au plecat pe front şi nu s-au mai întors.